JURNALUL DE LA… 8 FĂRĂ 5
de George Pruteanu (publicat la data de 26.III.1997)

GENERIC. Jurnal-ul de la 8 fără 5. Record mondial la pleonasm. Bucureştiul schimbă latina. Captură de adjective stupefiante. Urechile care văd.

CRAINIC. Bună seara. Nu mă numesc Irina Radu, dar vă invit să urmăriţi acum ştirile pe larg.
În perioada de criză pe care o traversează ţara noastră, există şi sectoare de activitate în care se înregistrează progrese vizibile. Unul din aceste sectoare este pleonasmul. Producţia de pleonasme depăşeşte aşteptările şi, după părerea specialiştilor, avem cantităţi suficiente chiar şi pentru export.

OFF. Recent, la Bucureşti, au fost lansate două noi construcţii pleonastice, una dintre ele depăşind tot ce s-a realizat pe plan mondial în acest domeniu. Primul pleonasm este unul de tip clasic, bazat pe ignorarea faptului că mass-media înseamnă “mijloacele de comunicare în masă”, astfel că “mijloacele mass-media” e ca şi cum am spune “mijloacele mijloacelor de” etc. Cel de-al doilea pleonasm este, însă, o construcţie modernă, insolită, un adevărat record mondial în domeniu. Este un pleonasm quadruplu, în patru trepte: “prezentul actual contemporan de azi”. Iată deci că, deşi suntem în perioada de tranziţie, la pleonasme stăm bine!

ŞTIRI EXTERNE. Roma. (Stînjeneală) Vă rog să mă iertaţi: e vorba de Roma antică. Datorită unor iniţiative private, asistăm zilele acestea la un moment aparte al relaţiilor dintre cabinetul Romei antice şi Palatul Victoria.

OFF. Departamentul de Imagine a Limbii Latine de pe lingă Ministerul de Externe al Romei Antice şi Contemporane a remis recent o notă de… nu atît protest cît uimire, referitoare la inovaţiile senzaţionale pe care întreprinzătorii români le implementează în materie de limbă latină. “Noi ştiam că se spune şi se scrie cui prodest, nu qui prodest. Dacă România intenţionează să modifice unilateral ortografia latină, am vrea să fim înştiinţaţi din timp, ca să ne transformăm şi noi dicţionarele” – se arată în nota trimisă de Departamentul respectiv al Romei Antice.
Să revenim acasă. Se petrec în societatea românească fenomene cît se poate de diverse. Unele dintre ele nu sunt stranii, altele sunt stranii, iar pe alocuri dăm de unele foarte stranii.

REPORTER. Stimaţi telespectatori, o veste bună: un nou succes în sectorul luptei cu stupefiantele. O echipă restrînsă, dar inimoasă, de experţi a capturat, prin mijloace specifice, o afirmaţie stupefiantă, care avea ascuns înlăuntrul ei un adjectiv stupefiant. Operatorul nostru s-a aflat la faţa locului şi suntem în măsură să vă prezentăm imagini. Stupefiantul adjectiv este “stupefact”: o obrăznicie “stupefactă”. Infractorii lingvistici or fi vrut să spună “o obrăznicie care stupefiază”, adică te lasă paf, dar au spus “stupefactă”, încălcînd astfel legile limbii române.

REPORTER. Cei care au încălcat legea exprimării normale au săvîrşit fapta într-un ziar pe care, dacă va fi cazul, îl vom dezvălui într-un reportaj viitor. Pentru Jurnalul de la 8 fără 5, Petru Eugen Gora.

CRAINIC. Vreţi să aflaţi noutăţi din sfera paranormalului? Rămîneţi cu noi şi, după rubrica noastră de ŞTIRI PE SCURT, veţi auzi ceea ce n-aţi mai văzut.

PE SCURT. • Specialiştii în boroboaţe de exprimare au pus la punct un cronometru care hoinăreşte, un cronometru care îşi ia picioarele la spinare. El, pur şi simplu, umblă.
• Pe tarlalele mass-media s-au dat în funcţiune două noi pleonasme care duduie la maximum. “Putea să fie posibilă”, adică “putea să se poată” este primul dintre ele. Cu nimic inferior este cel de-al doilea: “faptele ce au urmat pe urmă”.
• Rămînem în actualitatea internă, în domeniul fenomenelor paranormale, aşa cum v-am promis. Ştiaţi că se poate vedea cu urechile? Vă invităm să ciuliţi ochii: “E un lucru pe care l-am văzut cu ochii mei, cu urechile mele!” scrie negru pe alb în fragmentul de ziar pe care-l aveţi pe ecran, stimaţi telespectatori, şi el se constituie într-o nouă dovadă a capacităţilor deosebite ale românaşului vorbitor.

Acestea au fost ştirile, urmează rubrica METEO.

METEO. Stimaţi telespectatori, nu am multe să vă spun: vremea rămîne în continuare foarte scurtă. Bună seara.

Va marturisesc ca Budapesta mi-a placut foarte mult. Din pacate insa, timpul pe care l-am avut la dispozitie (doar 2 zile) a fost insuficient si nu am reusit sa cuprind cam tot ceea ce doream sa vad. Nu am ajuns pe Insula Margareta pe care mama mi-o recomandase cu multa caldura, nu am vizitat Parlamentul (dar am dat o tura in jurul lui) si nu am mancat nici langoshe de care imi era (si inca imi este) o pofta teribila.

In schimb, am mancat…

si am baut…

iar apoi am fost la un concert absolut fantastic sustinut de Massimo Quarta impreuna cu Pannon Philharmonic Orchestra.

Am vizitat cartierul evreiesc, n-am ratat Muzeul de Fotografie si desigur Muzeul de Etnografie unde am vazut costume populare din Maramures si din Transilvania si cateva sarbesti.

Toata excursia s-a incheiat frumos cu o amenda de 6,000 de forinti (€25) incasata cu gratie chiar la iesirea din Metro pentru ca am circulat pe linia albastra cu un bilet de linie oranj.

Köszönöm szépen!

Adica… uitati si dumneavoastra peste ce am dat in timp ce brausam de zor blogsfera romaneasca.

In concluzie, sunt urmarita. Nu stiu de cine anume inca dar cum aflu vin si va spun. Pana atunci, vorba unor clasici in viata: Medicamenteeeee!

O noapte fantastica,
A.

Tu ai un fel de paradis al tau
in care nu se spun cuvinte.
Uneori se misca dintr-un brat
si cateva frunze iti cat inainte.
Cu ovalul fetei se sta inclinat
spre o lumina venind dintr-o parte
cu mult galben in ea si multa lene,
cu trambuline pentru saritorii in moarte.
Tu ai un fel al tau senin
de-a ridica orasele ca norii,
si de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud, a orei,
cand aerul devine mov si rece,
si harta serii fara margini,
si-abia mai pot ramane-n viata
mai respirand, cu ochii lungi, imagini.

De la ecranizarea cartii Angela’s Ashes, nu prea am mai vazut un film cu tematica Irish care chiar sa-mi placa asa… la nebunie… Pana mai zilele trecute cand mi-a picat in maini, cu totul intamplator, Once. Un film frumos. Frumos, frumos, ce sa mai! Iar soundtrack-ul este absolut minunat. Ascultati-l aici.

De cand mi-am facut blog am, printre altele, o noua preocupare: sa fiu informata. Prin urmare, seara imi rezerv o ora-doua si citesc tot felul de chestii, unele mai interesante decat/ca altele. De exemplu, seara trecuta am dat peste o chestie absolut senzationala pe blogul ele.ro!

Cu respiratia aproape taiata si cu lacrimi in ochi va anunt ca se cauta cel mai secsi blogger! Serios! Din spusele doamnelor de la ele, nu conteaza ca domnul blogger nu arata ca Brad Pitt (de ce nu ca Tudor Chirila?!), ca nu scrie la fel de bine ca Leonard Cohen (da’ ce, Marius Tuca nu scrie bine?!) si ca nu are contul lui Bill Gates (da’ al lui Tantareanu? Macar omul acesta este uneori si pe alocuri amuzant). Conteaza voturile si comentariile de genul: “te poop, esti un dulce”, “ imi plac ochii tai…“, “ votez! pentru k mi-a salvat viata! stie el cand! “, “ ma bate amantu’ ca te votez, da’ esti foarte dragut!” so on and so forth…

Deci eu am mai multe probleme cu initiativa aceasta de la ele. Pe rand:

1. Cum vine treaba asta cu “barbat secsi”? Daca aveti o explicatie, nu ezitati sa o impartasiti. Multumesc!
2. Unii dintre pretendentii la acest titlu de Mister blogger sustin ca nu s-au inscris cu manutzele lor, ca lumea e rea si le-a facut aceasta bucurie. Hai, fie! Dar intreb: daca nu va place, de ce nu trimiteti stimabililor o misiva la ele sa va scoata din concurs?
3. “Celebritatea barbatilor nu poate exista fara ELE. Acum ne poti ajuta sa demonstram acest lucru!”… E pe naiba! Hai sa fim seriosi…
4. Da, stiu! Sunt carcotasha.

Va poop,
A.

PS: Daca vreti sa votati, dar mai ales sa radeti cu gura pana la urechi, click aici.

Cu toate acestea, o curiozitate pe care nu mi-o pot explica, nici macar acum dupa aproape 4 zile, m-a impins sa pornesc televizorul in ajun de An Nou si ce vad?! O mare grozavie domnilor! Aproape toate emisiunile musteau de manelisti, de d’ale Guta si Vijelie, de romancute deghizate in pirande ce se unduiau frumos si regulamentar pe ritmuri de “dujmanii-mi poarta pica ca n-au valoarea mea” in timp ce audienta din platourile de filmare era in delir continuu. Cireasa de pe tort a fost momentul in care Maestrul Guta, costumat in hAladin, a inceput sa faca gesturi obscene cu un ceainic (pe post de lampa – you got that!), spre extazul total al spectatorilor si oripilarea mea.

Ma ingrozeste si ma infurie in egala masura faptul ca astfel de comportament execrabil este tolerat si mai mult, prezentat cu pompa si tam-tam la posturile de televiziune romanesti. Nu-mi ramane insa decat sa sper ca sezonul mascaricilor o sa se inchida in curand si ca mistocareala si miserupismul o sa dispara din comportamentul definitoriu pentru unii dintre romani. Si ca o sa ne trezim din acest vis urat.

A.

Sa curga sampania – valuri, valuri – sa cante cobzarii – duios, duios – si privighetorile – triluri, triluri!

La multi ani!