Cum iti dai seama ca ai vazut prea multe filme

In seara aceasta am avut o revelatie pe care tin musai sa o impartasesc cu domniile voastre. Deci (fara deci!) a venit vremea sa o las mai moale cu filmele, cu documentarele, cu ziarele si cartile… De altfel, ma intreb tot mai serios daca mai este cazul sa ies din casa.

Adica… uitati si dumneavoastra peste ce am dat in timp ce brausam de zor blogsfera romaneasca.

In concluzie, sunt urmarita. Nu stiu de cine anume inca dar cum aflu vin si va spun. Pana atunci, vorba unor clasici in viata: Medicamenteeeee!

O noapte fantastica,
A.

Romania lu’ hAladin

Marturisesc ca nu prea ma uit la televizor. A trecut vremea aceea cand dorul de acasa (banuiesc) ma facea sa stau ore in sir cu telecomanda in mana – click, click pe toate canalele, de la 1 la 35 si de la capat.

Cu toate acestea, o curiozitate pe care nu mi-o pot explica, nici macar acum dupa aproape 4 zile, m-a impins sa pornesc televizorul in ajun de An Nou si ce vad?! O mare grozavie domnilor! Aproape toate emisiunile musteau de manelisti, de d’ale Guta si Vijelie, de romancute deghizate in pirande ce se unduiau frumos si regulamentar pe ritmuri de “dujmanii-mi poarta pica ca n-au valoarea mea” in timp ce audienta din platourile de filmare era in delir continuu. Cireasa de pe tort a fost momentul in care Maestrul Guta, costumat in hAladin, a inceput sa faca gesturi obscene cu un ceainic (pe post de lampa – you got that!), spre extazul total al spectatorilor si oripilarea mea.

Ma ingrozeste si ma infurie in egala masura faptul ca astfel de comportament execrabil este tolerat si mai mult, prezentat cu pompa si tam-tam la posturile de televiziune romanesti. Nu-mi ramane insa decat sa sper ca sezonul mascaricilor o sa se inchida in curand si ca mistocareala si miserupismul o sa dispara din comportamentul definitoriu pentru unii dintre romani. Si ca o sa ne trezim din acest vis urat.

A.