Cum iti dai seama ca ai vazut prea multe filme

In seara aceasta am avut o revelatie pe care tin musai sa o impartasesc cu domniile voastre. Deci (fara deci!) a venit vremea sa o las mai moale cu filmele, cu documentarele, cu ziarele si cartile… De altfel, ma intreb tot mai serios daca mai este cazul sa ies din casa.

Adica… uitati si dumneavoastra peste ce am dat in timp ce brausam de zor blogsfera romaneasca.

In concluzie, sunt urmarita. Nu stiu de cine anume inca dar cum aflu vin si va spun. Pana atunci, vorba unor clasici in viata: Medicamenteeeee!

O noapte fantastica,
A.

Fara

Cantec
de Nichita Stanescu

Tu ai un fel de paradis al tau
in care nu se spun cuvinte.
Uneori se misca dintr-un brat
si cateva frunze iti cat inainte.
Cu ovalul fetei se sta inclinat
spre o lumina venind dintr-o parte
cu mult galben in ea si multa lene,
cu trambuline pentru saritorii in moarte.
Tu ai un fel al tau senin
de-a ridica orasele ca norii,
si de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud, a orei,
cand aerul devine mov si rece,
si harta serii fara margini,
si-abia mai pot ramane-n viata
mai respirand, cu ochii lungi, imagini.

Pentru oameni obsedati :)

Once

De la ecranizarea cartii Angela’s Ashes, nu prea am mai vazut un film cu tematica Irish care chiar sa-mi placa asa… la nebunie… Pana mai zilele trecute cand mi-a picat in maini, cu totul intamplator, Once. Un film frumos. Frumos, frumos, ce sa mai! Iar soundtrack-ul este absolut minunat. Ascultati-l aici.

Secsi sunt, blog am… ce-mi mai trebuie?

Nu, nu este vorba despre mine.

De cand mi-am facut blog am, printre altele, o noua preocupare: sa fiu informata. Prin urmare, seara imi rezerv o ora-doua si citesc tot felul de chestii, unele mai interesante decat/ca altele. De exemplu, seara trecuta am dat peste o chestie absolut senzationala pe blogul ele.ro!

Cu respiratia aproape taiata si cu lacrimi in ochi va anunt ca se cauta cel mai secsi blogger! Serios! Din spusele doamnelor de la ele, nu conteaza ca domnul blogger nu arata ca Brad Pitt (de ce nu ca Tudor Chirila?!), ca nu scrie la fel de bine ca Leonard Cohen (da’ ce, Marius Tuca nu scrie bine?!) si ca nu are contul lui Bill Gates (da’ al lui Tantareanu? Macar omul acesta este uneori si pe alocuri amuzant). Conteaza voturile si comentariile de genul: “te poop, esti un dulce”, “ imi plac ochii tai…“, “ votez! pentru k mi-a salvat viata! stie el cand! “, “ ma bate amantu’ ca te votez, da’ esti foarte dragut!” so on and so forth…

Deci eu am mai multe probleme cu initiativa aceasta de la ele. Pe rand:

1. Cum vine treaba asta cu “barbat secsi”? Daca aveti o explicatie, nu ezitati sa o impartasiti. Multumesc!
2. Unii dintre pretendentii la acest titlu de Mister blogger sustin ca nu s-au inscris cu manutzele lor, ca lumea e rea si le-a facut aceasta bucurie. Hai, fie! Dar intreb: daca nu va place, de ce nu trimiteti stimabililor o misiva la ele sa va scoata din concurs?
3. “Celebritatea barbatilor nu poate exista fara ELE. Acum ne poti ajuta sa demonstram acest lucru!”… E pe naiba! Hai sa fim seriosi…
4. Da, stiu! Sunt carcotasha.

Va poop,
A.

PS: Daca vreti sa votati, dar mai ales sa radeti cu gura pana la urechi, click aici.

Ninge, a nins…

… iar acum ploua! Se poate spune insa ca am avut parte de zapada in iarna aceasta! Mai devreme, cand m-am trezit ningea ca in povesti. Pe cuvant! Dovada sunt pozele de mai jos pe care bine ca am avut inspiratia sa le fac repede, repede altfel… vedeati dvs. acum ploaie!

Romania lu’ hAladin

Marturisesc ca nu prea ma uit la televizor. A trecut vremea aceea cand dorul de acasa (banuiesc) ma facea sa stau ore in sir cu telecomanda in mana – click, click pe toate canalele, de la 1 la 35 si de la capat.

Cu toate acestea, o curiozitate pe care nu mi-o pot explica, nici macar acum dupa aproape 4 zile, m-a impins sa pornesc televizorul in ajun de An Nou si ce vad?! O mare grozavie domnilor! Aproape toate emisiunile musteau de manelisti, de d’ale Guta si Vijelie, de romancute deghizate in pirande ce se unduiau frumos si regulamentar pe ritmuri de “dujmanii-mi poarta pica ca n-au valoarea mea” in timp ce audienta din platourile de filmare era in delir continuu. Cireasa de pe tort a fost momentul in care Maestrul Guta, costumat in hAladin, a inceput sa faca gesturi obscene cu un ceainic (pe post de lampa – you got that!), spre extazul total al spectatorilor si oripilarea mea.

Ma ingrozeste si ma infurie in egala masura faptul ca astfel de comportament execrabil este tolerat si mai mult, prezentat cu pompa si tam-tam la posturile de televiziune romanesti. Nu-mi ramane insa decat sa sper ca sezonul mascaricilor o sa se inchida in curand si ca mistocareala si miserupismul o sa dispara din comportamentul definitoriu pentru unii dintre romani. Si ca o sa ne trezim din acest vis urat.

A.